Disbioza microbiomului intestinal la pisicile cu boală renală cronică (BCR) este un dezechilibru al bacteriilor intestinale caracterizat printr-o diversitate redusă și o schimbare către bacterii care fermentează proteinele. Acest lucru poate duce la o producție crescută de toxine uremice, cum ar fi sulfatul de indoxil, o barieră intestinală perturbată și inflamație, care agravează funcția renală prin „axea intestin-rinichi”. Vizarea microbiomului intestinal este o strategie terapeutică promițătoare pentru gestionarea BCR felină.
Aspecte cheie ale disbiozei intestinale în BCR felină
Diversitate microbiană redusă: Pisicile cu BCR au o diversitate și o bogăție semnificativ mai mică de microbi intestinali în comparație cu pisicile sănătoase.
Trecerea către metabolismul proteolitic: Microbiomul se deplasează către bacterii care descompun proteinele, ceea ce duce la o creștere a producției de toxine uremice.
Creșterea toxinelor uremice: Această disbioză provoacă o acumulare de toxine uremice derivate din intestin, cum ar fi sulfatul de indoxil, în fluxul sanguin, ceea ce poate agrava leziunile renale.
Perturbarea barierei intestinale: Dezechilibrul poate duce la o barieră intestinală permeabilă, contribuind la inflamația sistemică.
Potențial de cașexie: Această disbioză funcțională este legată de malasimilarea proteinelor și poate contribui la pierderea în greutate și la alte semne de boală renală.
Legătura cu axa intestin-rinichi: Axa intestin-rinichi descrie interacțiunea dintre microbiomul intestinal, bariera intestinală și funcția renală, unde disbioza într-o zonă poate avea un impact negativ asupra celeilalte.
Implicații terapeutice
Microbiomul ca țintă: Vizarea microbiomului intestinal oferă o nouă strategie terapeutică pentru gestionarea IRC felină.
Intervenții potențiale: Cercetările explorează intervenții precum probioticele, care au demonstrat potențialul de a atenua progresia IRC prin modularea microbiotei intestinale și restabilirea echilibrului.
Diete specializate: Se dezvoltă diete pentru a ajuta la gestionarea microbiomului intestinal și la reducerea producției de toxine uremice.







